Zilele Culturii Române la München, 17.11-11.12.2016

Zilele Culturii Române la München, 17.11-11.12.2016

Povești săsești

Între 17 noiembrie și 11 decembrie 2016 va avea loc o nouă ediție a Zilelor Culturii Române la München.

14681643_10202225704281950_5516717554674362532_nCultura așterne cel mai frumos pod între două culturi (Brigitte Drodtloff) – este credința sub care stau evenimentele  cuprinse în aceste zile, de la concerte, audiții muzicale și lecturi, până la deja cunoscutul Festival de Film Românesc, care va aduce în Germania filme premiate deja la festivalurile de profil, precum Cannes, dar și actori, regizori și producători români cunoscuți, precum Dragoș Bucur, Paul Negoescu, Marcela Ursu, Ion Indolean, Ruxandra Zenide.

Pentru mine, un moment interesant al Festivalului de Film Românesc va fi prezentarea proiectului pentru filmul Carl Filtsch – copilul minune din Transilvania / Wunderkind aus SiebenbürgenCarl Filtsch, un film pe care cunoscuta regizoare Brigitte Drodtloff îl are în pregătire. Despre Carl Filtsch, tânărul virtuoz născut în orașul meu natal, Sebeș-Mühlbach, v-am povestit aici.

Zilele Culturii Române la München sunt organizate anual de Asociația Ge-Fo-Rum, prezidată…

Vezi articol original 20 de cuvinte mai mult

Anunțuri
De Ioana Haitchi Publicat în PFA

O scrisoare din Paris de la Profesorul Horea Porumb

Un geniu IT la Cambridge

Gogea's Blog

elevi-olimpici

*

OLIMPICII  NOȘTRI

    „Abia aşteptam să plec din ţara asta nesuferită”, şi-a permis să spună despre patrie un tânăr olimpic român, ajuns să studieze la Universitatea din Cambridge. Asta m-a înfuriat şi m-a determinat să divulg totul.

porumb20horea

Sunt clujean-bucureştean şi profesor universitar. Mai sunt şi un naş „republican”, căci am fini răspândiţi în toată ţara, toţi unul şi unul. Vreau să vă povestesc o istorie.

Mă întorc în timp. Olimpiadele naţionale din acel an, desfăşurate în mai multe oraşe din ţară în luna aprilie, au adus concurenţilor bihoreni rezultate notabile, peste 100 de elevi din judeţ obţinând premii şi menţiuni. Dintre ei, 13 au fost cei mai buni în domeniul lor, fiind recompensaţi cu premiul I, la religie, muzică, germană, arte plastice, istorie şi informatică. Cel de la informatică era tânărul pe care l-am citat mai sus.

Eram naşul lui – el e finul care mi-a pricinuit revolta.

Cât…

Vezi articol original 585 de cuvinte mai mult

De Ioana Haitchi Publicat în PFA

Unicul interviu

o-cafea-cu-parfum-de-toamna_9ca2981de5d842

Reporter: Cum se măsoară succesul pentru o femeie antreprenor?

Eu: Ce întrebare…ai numai “stasuri” în înterviul ăsta ori nu ştii cum să-ncepi?

Reporter: Tu cum ai începe?

Eu: Cu începutul: “Ce mai faci?”

Reporter: Aşadar…

Eu: E bine, mulţumesc de întrebare. Mă pregătesc intens pentru anul următor.

Reporter: Ce planuri ai?

Eu: Va fi un an deosebit din toate punctele de vedere. N-aş spune că m-am schimbat, ci doar că am schimbat priorităţile. M-am hotărât în sfârşit să public una dintre cărţile pe care le am “la sertar”. Nu-i aşa uşor să ieşi în lume cu o carte. Azi toată lumea “scrie”. Chiar şi nevasta primarului care l-a invitat la minunata lansare pe ciocoflenderu’ neamului. Nu vreau aşa. Cel puţin, aşa sper.

Reporter: Cum se va numi cartea? E cumva cartea despre care mi-ai vorbit mai demult? “Economia nevăzută a României”?

Eu: “Economia” asta o să rămână încă la sertar. N-am chef de poveşti cu guvernanţii.

Reporter: Atunci…?

Eu: E vorba despre o altă “istorie”, mult mai faină. Se va numi probabil, “Păcatele adevărului”. Nu te gândi c-aş face propagandă la preafericiţi, că nu-i cazul.

Reporter: După cum te cunosc, nici nu mi-ar trece prin minte.

Eu: Bine c-am lămurit acest aspect.

Reporter: Şi în plan profesional?

Eu: Auzi, tu, “plan profesional”… râzi, aşa-i?

Reporter: Nu-mi închipui altfel o discuţie cu tine, decât cu zâmbetul pe buze.

Eu: Da, toată ţara asta-i de râs, n-avem cum fi trişti…dacă tot ai treabă cu planul meu profesional, pot să-ţi spun c-a suferit modificări. Profesia de economist, în sine, s-a schimbat foarte mult. Cel mai tare mă deranjează atunci când mi se pune eticheta de contabil. Nici măcar la acest capitol nu sunt progrese în percepţie. Dacă nu eşti contabil, nu contezi. Dacă eşti contabil, plimbi hârtii şi dacă plimbi hârtii, nu eşti bun de nimic. Ce lupte inutile…

Reporter: Treci la chestiune.

Eu: Trec. După cum ştii am un PFA.

Reporter: De ce nu ţi-ai deschis o firmă?

Eu: Încă nu mi-am pierdut minţile. De când e USL-ul la putere, codul fiscal s-a schimbat de 26 de ori. Pe vremea lui Boc, codul s-a schimbat de 82 de ori. Pentru fiecare lună trebuie să ai parametri foarte bine notaţi, pentru ca în cazul unui control, să ştii în ce “eră” te afli. Prefer o formă mai simplă de organizare fiscală, ca să-mi pot păstra simţul umorului. Am activităţi de consultanţă şi ţin contabilitate pentru firme mai mici şi chiar unele PFA-uri mari. Da, sunt şi PFA-uri foarte bine organizate cu 5-6 angajaţi care fac o treabă excelentă. Consultanţa e doar pentru aceia care o şi înţeleg. Îmi pare rău să spun, dar prea mulţi patroni de firme sunt departe de acest deziderat. Ei le ştiu pe toate. Se vede.

Reporter: Cât câştigi din activitatea ta?

Eu: Întrebare tipic românească. Aşa ceva nu se întreabă.

Reporter: Eşti mulţumită de nivelul încasărilor?

Eu: Pentru România, să zicem, însă dacă trec graniţa, m-apucă plânsu’.

Reporter: Cât ai câştiga în altă ţară pentru aceste servicii?

Eu: Treci la întrebarea următoare.

Reporter: Care sunt lucrurile pe care trebuie să le ştii despre strategie si marketing?

Eu: E hilar, de-a dreptu’! Despre ce strategie ai putea vorbi într-o ţară în care abia-ţi poţi face un plan pe ziua în curs? Strategia cea mai sănătoasă este supravieţuirea. Apoi, mai vedem. Despre marketing pot vorbi doar cei foarte bine înfipţi ce au contracte cu statul sau care au o cotă pe piaţă.

Reporter: Cum ţi-ai lansat afacerea ?

Eu: Nu ştiu dacă-i o afacere, mai bine zis e o activitate independentă, e un fel de brand personal, dacă vrei, iar acest tip de activitate o prestează cu succes doar cei mai buni din branşă.

Reporter: Consideri că ai succes în activitatea ta?

Eu: Am atâta cât am. Dacă înţeleg succesul prin raportul dintre ceea ce mi-am propus şi ceea ce-am realizat, atunci pot spune că sunt pe plus un leu. Dacă mă compar cu o casă de avocatură, atunci, nu.

Reporter: E dificil să-ţi găseşti clienţi?

Eu: Da.

Reporter: De ce?

Eu: Pentru că nu oricine are nevoie de un om ca mine. Ca să înţelegi, uite cum stă treaba: ştiu prea multe şi-s prea greu de prostit. N-ai crede, dar patronii n-au nevoie de oameni care ştiu meserie, ci de oameni care “se potrivesc”, care au “profilul” visat. E ca un fel de “mariaj”, în care “mireasa” n-are niciun cuvânt de spus. Acesta-i motivul pentru care am schimbat “macazul” acum 2 ani. Nu-mi pare rău, sincer. Am planuri foarte realiste. Mă bazez doar pe mine.

Reporter: Cât munceşti în fiecare zi?

Eu: E o întrebare care nu-şi are sensul. N-am program, nu muncesc. Am doar activităţi care-mi fac plăcere.  În concepţia mea, a munci, înseamnă o corvoadă fără sfârşit, o fericire imensă de scurtă durată pentru weekend şi o viaţă în care rişti să devii un robot. La acest capitol, mă declar fericită. N-am stăpâni. Am doar colaboratori şi e perfect. Scrisul mă ajută să-mi menţin echilibrul şi-mi place tot mai mult. Şi nu scriu doar pentru suflet, ci am şi cărţi de specialitate. E drept, încă-s la sertar, dar aşa cum îmi place mie să spun, la toată vremea-i vine vremea. Am un plan bine stabilit.

Reporter: Parcă ziceai că n-ai strategii?

Eu: Nu în sensul tehnic al cuvântului. Mie nu-mi plac, nu mă definesc. Eu am planurile mele şi atât.

Reporter: Am auzit că vrei să pleci din ţară?

Eu: Da, vreau să plec.

Reporter: Şi planurile?

Eu: Le iau. Mă iau toată cu mine, nu las nimic.

Reporter: Ştiu că ai lucrat la multe firme, unele foarte cunoscute, altele mai mici. Ştiu că eşti cunoscută în branşă, iar în aceste condiţii vrei să pleci.

Eu: Lasă asta. N-are importanţă decât ceea ce vreau eu. “Branşă” e prea mult spus. Mă consider un om normal care vrea să fie fericit cu-ale lui.

Reporter: Ştiu că ai fost solicitată pentru un post la universitate. De ce-ai refuzat?

Eu: N-am refuzat. N-au acceptat  ei ca să prezint materia în felul meu. N-am să cer niciodată unui student să înveţe lucruri inutile. Facultăţile-s pline de “câcătologii” numai de dragul posturilor. Este inadmisibil ca să termini o facultate şi să nu ştii pe ce lume te afli. Ştiinţele economice au ajuns foarte pretenţioase. Trebuie învăţate în fiecare zi şi dacă n-ai baza eşti pierdut.

Reporter: Aşadar, ai vreo 21 de ani de şcoală, ai un PFA, n-ai program, nu munceşti, prestezi servicii care-ţi fac plăcere, scrii, vrei să publici, ai planuri şi vrei să pleci din ţară.

Eu: Cam aşa.

Reporter: Ce te-ar face ca să renunţi să pleci?

Eu: Nimic. Poate în altă viaţă am avut multe, prea multe păcate şi-a trebuit să le plătesc trăind aici atâţia ani. Ajunge. Aproape 46 de ani e mult şi pentru un nemuritor.

Reporter: Va fi România mai antreprenorială?

Eu: Poate peste o sută de ani. Nu-i în graficul meu.

Acesta a fost un interviu acordat unui reporter, întâi de toate, un prieten vechi. În mod normal nu dau interviuri, nu sunt un om “important”. Nu sunt VIP. Deocamdată sunt cel mai important om din viaţa mea.

(Octombrie 2013)

Un articol de toată frumuseţea: “Ce reprezintă brandul personal “nivelul următor” de dezvoltare

Am onoarea să vă prezint un articol de toată frumuseţea scris pe blogul său de Iulia Bertea.  Foarte rar promovez  ceea ce scriu alţii, însă acest articol chiar merită citit.

http://iuliabertea.net/2013/01/15/de-ce-reprezinta-brandul-personal-nivelul-urmator-de-dezvoltare/?goback=.gde_3439814_member_205073855

Felicitări  Iulia!

Impozit obligatoriu de 3% pe venit pentru firmele care au venituri până la 65.000 de Euro

tax image-001

Plafonul veniturilor pentru microîntreprinderi va fi redus de la 100.000 de euro la 65.000 de Euro, echivalent în lei (la ultimul curs din decembrie 2006), iar toate firmele cu capital privat care nu depăşesc acest plafon vor fi obligate să plătească impozit de 3% pe veniturile realizate de la 1 februarie 2013.

Proiectul de ordonanţă pentru modificarea şi completarea Legii Codului Fiscal prevede că limita veniturilor pentru care se intră în sistemul micilor întreprinderi va fi de 65.000 de euro, în loc de 100.000 de euro, fiind eliminată condiţia pentru firme de a avea între unu şi nouă salariaţi.

Pentru microîntreprinderile care s-au încadrat în aceste venituri la 31 decembrie 2012, nu va mai fi opţională alegerea sistemului de impozitare (impozit pe profit sau pe venit), ci va fi obligatorie aplicarea impozitării pe veniturile realizate.

Pentru anul 2013, sunt obligate să treacă pe acest sistem de impunere de la 1 februarie şi firmele plătitoare de impozit pe profit care la data de 31 decembrie 2012 aveau afaceri de cel mult 65.000 de Euro. Acestea vor comunica administraţiilor fiscale modificarea sistemului de impunere, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, până la data de 25 martie inclusiv. Până la acest termen, vor depune  şi declaraţia privind impozitul pe profit datorat pentru profitul impozabil obţinut în perioada 1 ianuarie – 31 ianuarie 2013.

Pe cine avantajează acest sistem? Avantajate vor fi firmele prestatoare de servicii şi apoi cele de producţie.  Nu se pot lăuda cu avantaje micii comercianţi care au un adaos comercial mic la vânzarea mărfurilor. Mai precis, acest sistem este rentabil atunci când totalul cheltuielilor nu depăşesc 80% din venituri. Dacă un comerciant are un adaos comercial până la 20%, el va înregistra pierderi, însă va fi obligat să plătească impozit pe venit. Rezultatul acestui sistem de impozitare va fi cu siguranţă creşterea evaziunii fiscale şi dispariţia de pe piaţă a cel puţin 50% a micilor comercianţi. Iată cum o măsură fiscală, avantajoasă la prima vedere, poate deveni o piatră de moară.

Mai mult, UE interzice taxarea cifrei de afaceri.

(Ioana Haitchi)

Poate oricine sa aiba o afacere pe cont propriu?

Teoretic da, practic nu. Ce ne separa? CURAJUL de a porni in aceasta calatorie de a ne transforma viata intr-un alt mod de a trai. Ce este de fapt curajul?

CURAJUL reprezinta  acea forta interioara care ne ajuta sa ne invingem FRICA DE VIATA.

Frica, sub orice forma ar fi ea, nu poate aduce decat plafonare, lipsa de progres si boala.

Frica poate fi generata de cele mai multe ori de lipsa unei pregatiri corespunzatoare, a insusirii unor cunostinte sau de acceptarea unui mod de viata, fara nici o initiativa, pe o perioada lunga de timp. Nimic nu poate fi mai pagubos pentru o persoana decat lipsa unei perspective personale, dat fiind faptul ca, veniturile provenite din salarii, sunt cu mult sub nevoile de baza necesare pentru un trai decent.

Forta interioara este aceea care determina pana la urma vointa de a face un anumit lucru, alimentata fiind de viziunea personala, de sprijinul acordat si de cunostintele dobandite la un moment dat. Astfel, pentru fiecare dintre noi, exista un moment propice care depaseste pragul critic al fricii si al incertitudinii. Odata depasit acest prag, sansele de a reusi pot deveni realitate prin consecventa, vointa si determinare. (Ioana Haitchi)

De Ioana Haitchi Publicat în PFA Etichetat

Independenta personala

Astazi, a avea o mica afacere pe cont propriu, poate reprezenta pentru multe femei o cale spre independenta. Atunci cand vorbim despre independenta personala, e recomandat sa avem in vedere complexitatea acestui termen. Pentru unele persoane independenta se poate referi strict la partea financiara. Independenta financiara este uneori greu de obtinut iar odata dobandita, este si mai greu de pastrat din cauza complexitatii ei. Independenta financiara se refera in principal la nivelul financiar atins de o persoana prin care obtine venituri pasive in mod constant, venituri obtinute in principal din plasamente si care nu mai necesita o munca specifica de zi cu zi. Cu tot respectul cuvenit persoanelor care au atins aceasta independenta financiara, simt ca aceasta “liniste” dispare in vremuri de criza. Asadar, exista posibilitatea ca in zilele noastre sa dispara acest termen? Da, exista.
Revenind la independenta personala, indraznesc sa redefinesc acest termen.
Independenta personala poate reprezenta acea forma de manifestare prin care o persoana desfasoara o activitate fata de care are aptitudini certe, o cunoaste si o imbunatateste in fiecare zi cu sufletul si cu ochii mintii, conferindu-i in mod constant noi valente.
In aceasta definitie nu am introdus in mod intentionat partea financiara, deoarece aceasta vine de la sine in momentul in care sufletul si ochii mintii sunt lasati sa lucreze. As putea spune ca punctul de inceput il reprezinta CENTRAREA fiecarei persoane spre aptitudinile si dorintele ei.
CENTRAREA presupune ca fiecare om sa se cunoasca foarte bine si totodata sa recunoasca transformarile prin care trece si sa-si asume responsabilitatile actiunilor sale viitoare. Mergand mai departe cu acest rationament, este recomandat sa se aiba intotdeauna in vedere faptul ca, o problema generata de pe un anumit nivel de cunostinte si responsabilitati, INTOTDEAUNA isi are rezolvarea de pe un PLAN SUPERIOR celui care l-a generat!!! Asadar, prin simplul motiv ca existam, suntem supusi progresului. Ei bine, daca vom reusi sa progresam exercitand o activitate care ne place si pentru care avem aptitudini, progresul poate fi mai usor de atins.
Asadar, centrarea are un rol hotarator in inceperea unei mici afaceri deoarece ea reprezinta practic singurul mod prin care o persoana poate progresa sub toate aspectele. (Ioana Haitchi)

Generatia PFA

Planeta Pamant, Europa, Romania.

1.Un loc binecuvantat daca muncesti de 10 ori mai mult si de 20 de ori mai eficient decat in oricare tara civilizata.
2.Nivelul salariilor pentru persoanele cu studii superioare este mai mic decat ajutorul social din tarile civilizate.
3.Nivelul de trai? Sub orice nivel acceptabil.
4.Ai implinit deja 40 de ani? Ghinion! Ori esti prea batran ori esti prea „scump” pentru angajatori.
5.Ai pretentii la o pensie dupa 34 de ani de contributii CAS? Vise! Ai toate sansele sa ajungi pensionar-cersetor.
6.Ai o familie? Ai neaparat nevoie de un „sponsor” sau de o activitate din care sa obtii venituri suplimentare.
7.Esti descurajat? Daca nu ai bani de psiholog, apuca-te de treaba.
8.Te-ai saturat de povesti fara rezultate legate de „gandirea pozitiva”? Incepe o activitate care iti face placere.
9.Te gandesti ca nu o sa reusesti? Nu te mai gandi. Incepe!
10.Ti-e frica? Uita de ea. Ai ocazia sa beneficiezi de consultanta gratuita.

(Ioana Haitchi)

De Ioana Haitchi Publicat în PFA Etichetat